Universitatea „Petru Maior” a cinstit memoria şi opera poetului Nicolae Labiş, cu ocazia medalionului literar dedicat marelui poet român, găzduit ieri, în Aula Magna. Invitatul special al evenimentului a fost sora marelui poet, Margareta Labiş, care a făcut o frumoasă incursiune în universul operei lui Labiş de la a cărui dispariţie tragică, învăluită în mister, se împlinesc luna viitoare 55 de ani.
Reporter: Un medalion literar Labiş la Târgu-Mureş….
Margareta Labiş: Venirea mea la Târgu-Mureş este una deosebit de importantă, pentru faptul că în Ardeal, fratele meu, poetul Nicolae Labiş, este cunoscut poate mai puţin. Nu pentru că spiritul lui nu ar fi evaluat aşa cum trebuie, ci pentru că probabil în această zonă sunt alte priorităţi literare, în contextul curentelor şi manierelor noi şi orientările sunt altele. După cum spunea marele George Călinescu, timpul va da o nouă valoare poetului meteor Nicolae Labiş. Important este faptul că anul acesta se împlinesc 55 de ani de la trecerea lui în eternitate, iar anul trecut s-au împlinit 75 de ani de la naşterea sa. Deci două cifre rotunde care ne obligă să ne întoarcem către memorie fratelui meu.
Rep.: Ce vă leagă de Târgu-Mureş?
M.L.: Un alt scop al prezenţei mele la Târgu-Mureş este faptul că soţul meu, profesorul matematician şi scriitorul Florin Diac, decedat în această vară, se trăgea din această zonă, de lângă Sighişoara. Anul trecut, la Festivalul “Nicolae Labiş” unde mă însoţea în fiecare an, a promis că va fi prezent la Târgu-Mureş. Această venire am legat-o de acea promisiune a lui, de a lansa romanul vieţii lui, un roman memorialistic legat de perioada ocupaţiei hortiste intitulat „Pământ înstrăinat”, pe care îl voi prezenta la acest medalion literar. Este o carte care cred că prezintă interes şi pentru cititorii din această zonă.
Rep.: Cum este să duceţi mai departe spiritul
