Regizorul Felix Alexa se pregăteşte să-şi serbeze ziua ca de obicei, prin muncă.Cum, deşi încă tânăr, este un director de scenă cu zeci de spectacole la activ, el se simte îndreptăţit să facă o radiografie a modului în care fucţionează „organismul" teatrului românesc.

Diagnosticul dat de „doctorul Felix Alexa" e unul foarte grav şi consideră că „pacientul" trebuie operat cât mai curând.

Felix, împlineşti în curând o vârstă care fără a fi una impresionantă te califică deja la capitolul „matur". Crezi că „tânărul regizor Felix Alexa", o sintagmă care nu se mai dezlipea de tine, trebuie să fie reconsiderată?

Felix Alexa: Da, împlinesc pe 18 noiembrie, 44 de ani, dar întotdeauna am crezut că vârsta biologică nu are decât o parţială legatură cu maturitatea interioară, sufletească, artistică. Cred că sunt un regizor matur, în sens artistic, de multă vreme, asta dacă mă gândesc la preocupările pe care le aveam în legatură cu modul de a face teatru, chiar acum 10-15 ani. Altfel cred că acum am o anumită libertate şi curaj pe care nu le aveam într-o perioadă în care tinerii regizori fac spectacole mai ţăcănite,dar uneori lipsite de substanţă. Dar glumind oarecum nu m-ar deranja deloc să mi se spună în continuare „tânăr regizor". Ani de zile m-a enervat faptul că aveam o faţă mai de puşti decât vârsta mea reală şi aveam senzaţia că nu sunt luat în serios din cauza asta. Acum la 44 de ani e puţin invers. (râde)

Cât timp ai petrecut în teatrul românesc?

F.A: Dacă mă gândesc că tatăl meu era student la regie teatru când m-am născut eu şi că am locuit o vreme în copilărie într-o cabină de la Teatrul Giuleşti, vrând-nevrând, mai mult nevrând, aveam legătură cu toate tensiunile legate de spectacolele pe care le făcea el atunci, sunt aproape 43 de ani, asta dacă consider că în primul an de viaţă, eşti cam inconştient. Glumesc, dar e ceva adevărat