Dacă zona euro s-ar rupe în două, iar moneda originală cu valoarea sa actuală s-ar menţine în ţările ‘core’ sub comanda Germaniei, în timp ce ţările periferice ar adopta un euro tip ‘B’, care ar putea fi devalorizat, monedele euro din ţările cu risc de a ieşi din deviza comună (în principal Grecia, dar şi Portugalia, Italia sau Spania) ar deveni un vestigiu al vremurilor bune, deşi nu vor dispărea şi vor rămâne în continuare în vigoare.

Ca şi monedele, bancnotele au coduri de identificare naţională iar în cazul euro nu le ştie toată lumea. Puţină lume ştie că bancnotele euro au o identificare a fiecărei ţări, destul de subtilă şi greu de văzut. Ţara se identifică cu o literă din alfabet dar în ordine inversă.

Se poate face proba cu orice hârtie euro, oricare ar fi valoarea. Se va observa că pe una din feţe este tipărit de două ori codul numeric precedat de o literă. Această literă este cea care indică ţara însărcinată cu tipărirea bancnotei /de amintit că deşi BCE din Frankfurt este maxima autoritate monetară din zona euro, băncile care tipăresc bancnotele şi bat monedele continuă să fie băncile naţionale/, notează miercuri ziarul ABC, citat de Agerpres.

Spre deosebire de monedele euro, bancnotele euro nu au o faţă naţională, care să indice de unde provin. Aceasta informaţie este însa conţinută într-un cod de pe reversul biletului. Prima litera indica în mod unic ţara în care a fost emisă, numerele rămase dând o cifra de verificare unică pentru acea ţară. Litera care identifică ţara este în ordinea inversă alfabetului corespunzătoare iniţialei ţării respective. De exemplu, Belgia (Belgique sau Belgie în două din cele trei limbi oficială) este reprezentată prin ‘Z’, având în vedere că iniţiala ‘B’ este prima în ordine alfabetică.

Litera care reprezintă Spania este ‘V’, însă marea majoritate a bancnotelor care abundă prin zona euro au codul ‘X’