Peste câteva zile serbează 50 de ani de activitate, aşa că are ce povesti. Actriţa Stela Popescu a rememorat, ieri, într-o întâlnire cu presa, amintiri dragi, experienţe dureroase şi a vorbit despre visul pe care nu şi l-a îndeplinit încă, acela de a deschide o şcoală de teatru. A subliniat însă că nu se va retrage niciodată de pe scenă. Peste câteva zile serbează 50 de ani de activitate, aşa că are ce povesti. Actriţa Stela Popescu a rememorat, ieri, într-o întâlnire cu presa, amintiri dragi, experienţe dureroase şi a vorbit despre visul pe care nu şi l-a îndeplinit încă, acela de a deschide o şcoală de teatru. A subliniat însă că nu se va retrage niciodată de pe scenă.
Marea actriţă Stela Popescu a rememorat, ieri, la împlinirea a 50 de ani de activitate, mai multe momente din viaţa şi din cariera ei. Cel mai dureros a fost acela legat de părintele său. "Tatăl meu a fost exilat 18 ani în Siberia, unde a mâncat rădăcini de copac. L-am adus în România şi, după 38 de ani, s-a recăsătorit cu mama", a povestit actriţa despre tragedia trăită de tatăl său departe de casă.
La capitolul profesie însă, a spus că nu are de ce să se plângă. "Artiştii trebuie să trăiască şi ei din ceva şi fiecare se descurcă cum poate. Apariţiile noastre TV, în general, nu sunt plătite şi atunci noi din ce să trăim?", a spus actriţa, referindu-se la faptul că a apărut, în ultimii ani, în câteva reclame. Dar viaţa ei rămâne tot scena!
"Nu-mi place să mi se spună «doamna teatrului», doamna... Prea multe doamne. Apar singură pe scenă şi lumea mă recunoaşte şi mă primeşte cu aplauze fără prezentare. Mă prezint singură: Stela Popescu", a subliniat actriţa. Ea consideră că partenerii cei mai potriviţi pe care i-a avut pe scenă au fost Vasilica Tastaman şi Ştefan Bănică senior, întrucât erau extrem de inventivi. "Jucau acelaşi rol, dar de fiecare dată reuşeau ceva în plus, mă surprindea
