\"Sărăcuţul, şi-a luat bilet!\", avea să mă compătimească o femeie pentru că mi-am luat bilet Bucureşti-Olteniţa cu 10,6 lei, în loc să dau 2 lei la controlor - \"naş\", în terminologia navetiştilor. Sursa: CODRIN PRISECARU
La scurt timp după urcarea în tren, am înţeles de ce, dis-de-dimineaţă, casieriţa din gara Bucureşti Obor s-a uitat mirată la mine atunci când am cerut bilet spre Olteniţa. Pe lângă regretabila apariţie la casierie, doar un inadaptat cere astfel un bilet la un personal: "Un bilet la trenul de 7.13". Şi asta pentru că trenul pleacă atunci când vrea el, nu când e scris pe bilet. Au fost zile în care a plecat la 07.30 sau la 8.00. Întârzierea asta e şi prilej de glume între călători. Nu neapărat bune, dar uneori râzi şi la o glumă proastă. Oricum, râsul te încălzeşte.
Apocalipsa de zi cu zi
Într-o dimineaţă, un călător supărat că locomotiva stă în triaj cu farurile aprinse, dar nu mişcă vagoanele spre peron, a dat o glumă care, prin viu grai, s-a transformat într-un laitmotiv al cursei Bucureşti-Olteniţa: "Bă, vaca aia se uită cu ochii beliţi la noi, dar nu vrea a dracu’ să se mişte. Ia hai să-i aruncăm un braţ de fân, să vezi cum vine!". Şi omul a jumulit un mănunchi de iarbă, crescută în terenul fertil din crăpăturile din peron, şi l-a aruncat între şine. "Vaca" s-a urnit în cele din urmă din loc şi a venit spre locul unde iarba o aştepta.
În trenul acesta, în dimineaţa zilei de 11.11.2011, m-am urcat cu bilet. Până la Olteniţa aveam de mers 76 de kilometri. O oră, cel mult, mi-am zis. Pe bilet scria însă altceva: trenul pleacă la 7.13 şi ajunge la 10.19. În medie, personalul acesta merge cu 25 de kilometri pe oră.
Când urc, trenul e bocnă. Fuioare de aburi ies din gurile călătorilor, care au câte o înjurătură pentru fiecare minut de întârziere. Banchetele maro din compartimente, din vinilin, primesc fri
