Există un mod simplu de a rezolva criza din zona euro: anume ca Banca Centrală Europeană să promită că va împrumuta statelor în ultimă instanţă. Dar această soluţie propusă de mulţi economişti este respinsă de către instituţie. O rigiditate pur ideologică, deplânge un editorialist de la Le Monde.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. O frază ar fi suficientă pentru a stăvili criza euro, spun mulţi economişti. O mică frază pronunţată de Banca Centrală Europeană. BCE ar trebui să spună cu voce tare că ea va fi un împrumutător de ultimă instanţă pentru statele membre cele mai îndatorate ale uniunii monetare. Şi zona euro s-ar însănătoşi.

Şi pieţele ar fi ţinute la distanţă. Şi, o! Bucurie supremă, nu ne-ar mai păsa de ce spun agenţiile de rating. Şi am putea slăbi cureaua austerităţii bugetare, uşura condiţiile de rigoare. Ceea ce ar încuraja un început de reluare a activităţii, ceea ce ar facilita achitarea datoriei. Şi, fără a promite cerul şi stelele, am ieşi totuşi din acest ciclu sinistru, în care vedem zona euro destrămându-se, ca într-un joc nasol de bowling, unde o bilă mare şi neagră dărâmă popicele una după alta: mai întâi Atena, apoi Dublin, Lisabona, Madrid, Roma – aşteptând Parisul...

De ce nu se pronunţă BCE?

Banca Centrală imprimă bani – este una dintre sarcinile sale – resursele sale sunt, prin definiţie, infinite. Dacă BCE spune că va fi asigurătorul de ultimă instanţă, aceasta va descuraja speculaţia. Pieţele se vor linişti. Ele nu vor mai cere rate de dobândă uriaşe pentru achiziţionarea împrumuturilor statelor cele mai îndatorate. Iar cele din urmă vor scăpa de creşterea fără măsură a costurilor datoriilor lor. Ele vor ieşi dintr-o spirală infernală ale cărei etape le cunoaştem. Statul îndatorat este mai întâi condamnat la a nu mai fi capabil să se finanţeze pe piaţă prin emiterea de b