Majoritatea penicilinelor nu mai au efectele terapeutice din trecut, iar cele care se mai prescriu sunt folosite în doze mari pentru a putea distruge microbii.

Eficienţa antibioticelor variază de la o ţară la alta, pentru că în fiecare dintre ţări există politici de utilizare sau preferinţe pentru anumite clase de medicamente. „În România nu există o astfel de politică. Fiecare medic foloseşte cam ce antibiotic vrea. Excepţie face tratamentul TBC-ului, care este foarte bine standardizat. Pentru TBC există antibiotice de linia întâi, de linia a doua şi antibiotice de rezervă", spune prof. dr. Ioan Fulga, şeful Catedrei de Farmacologie a UMF „Carol Davila". În lipsa unei politici de utilizare raţională, se prescriu toate antibioticele, aşa încât, în cazul în care microbii devin rezistenţi, nu dispunem de medicamente de rezervă, la care bacteriile să fie sensibile.

Această prescriere haotică poate avea consecinţe foarte grave. De exemplu, rifampicina, un antibiotic de linia întâi în tratamentul TBC-ului, este prescris şi de medicii ginecologi şi specialişti ORL. O persoană care contractează tuberculoză şi care a fost tratată în trecut cu rifampicină pentru alte afecţiuni riscă să nu mai răspundă la tratamentul de bază al infecţiei cu bacilul Koch. Medicii sunt nevoiţi să prescrie în asemenea cazuri antibioticele de rezervă.

Eritromicina, prescrisă tot mai rar

La ora actuală, antibioticul cel mai prescris la noi este amoxicilina, dar şi acesta, ca multe dintre peniciline, devine tot mai puţin eficient, pentru că multe bacterii au căpătat rezistenţă la ea. „Sunt necesare doze tot mai mari de amoxicilină pentru a putea trata o infecţie. În ultima vreme este preferată amoxicilina în combinaţie cu acid clavulanic (care există în antibiotice precum Augmentin, Enhancin sau Amoksiklav). Acidul clavulanic are capacitatea de a sparge membra