Daca aveti timp as dori sa va povestesc ceva. In 1977 am cunoscut un om, inteligent, scolit si cu o functie importanta in finantele banatene. Era o persoana sclipitoare in inteligenta sa si deosebit de convingatoare in argumentele sale logice. Eu fiind proaspat student si… proaspat pretendent la mana fiicei sale, aveam sansa sa-l intalnesc pe acest domn, destul de des.

Toate erau bune si frumoase, pana cand ajungeam la probleme existentiale si religioase. El sustinea ca Dumnezeu nu exista, ca toata religia este o prostie inventata de popi pentru a jecmani prostimea. Mai spunea ca nu exista viata de apoi si ca important este sa-ti traiesti viata din plin aici pe pamant, caci dupa moarte vom fi toti hrana pentru viermi.

Mai avea o vorba, si anume: „decat sa traiesti o viata de cioara pe pamant, mai bine o zi de vultur..!“. Anii au trecut si cu ei si tineretea noastra a tuturor. Domnul respectiv, a devenit intre timp… socrul meu si bunic al copiilor mei. Proaspat pensionat socrul meu, a inceput sa realizeze ca pensionarea a adus cu sine si multe problemele de sanatate. Viata sa de vultur se transforma usor, usor intr-o alta viata a unei alte zburatoare. Si atunci, a inceput umilinta sa: operatie de cancer la colon, apoi, dupa doi ani, operatie pe inima cu bypass.

Dupa alti cinci ani diabet si alta operatie de cancer la colon. Viata devenea tot mai grea si umilitoare pentru barbatul mandru din tinerete. Parca toate aceste boli venisera asupra lui ca sa-i infranga mandria si bucuria de a trai intens… dar pe pamant. Ultima umilinta a venit dupa anul 2000 si a fost… amputarea piciorului drept, datorita unei cangrene. Socrul meu imi era la fel de drag mai ales ca deja incepuse sa scrie poezii filozofice, despre viata, moarte si univers. Dumnezeu era pomenit tot mai des in versurile sale. in ultimii 20 de ani ai sai de viata, batran, slabit, chel si cu put