- La Kinofest -
Recent a avut loc cea de-a cincea ediţie a Festivalului Kinofest, conform site-ului său „primul şi cel mai mare Festival de film digital din România, şi unul dintre cele mai importante din Europa Centrală şi de Est“, „o competiţie internaţională de scurtmetraje, cu trei secţiuni (Animaţie, Ficţiune, Micromovie)“.
Nu am văzut multe dintre filmele în competiţie. În schimb, am nimerit, mai curînd întîmplător, la vizionarea unei secţiuni intitulate „Comedy shorts (1)“, într-un loc neconvenţional, clubul Garage Hall. Acolo rulau cîteva dintre filmele premiate anul trecut la Kinofest, pe care nu le văzusem la timpul lor.
Dintre ele, trei mi s-au părut extraordinare şi, în acelaşi timp, îngrozitoare: Nin˜o balcón (Pilar Palomero, Spania, 2008), Porque hay cosas que nunca se olvidan (Lucas Figueroa, Spania, 2008) şi Con dos an˜os de garantía (Juan Parra Costa, Spania, 2009).
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuToate cele trei s-au nimerit (sau nu, de fapt) să fie spaniole. Toate trei „negre“ într-un sens în nici un caz negativ: în sensul perspectivei întunecate din care prezintă lucruri pe care am fost obişnuiţi, în experienţa noastră de spectatori medii şi conformişti, să le privim altfel: cuminte şi calm. Pentru că îşi propun, şi reuşesc, să depăşească limitele considerate de bun-simţ, pe care anumite situaţii, de obicei etichetate drept tipice, le consideră subînţelese. Deoarece înlocuiesc logica realistă cu una aparent realistă, dar, de fapt, suprarealistă şi absurdă.
Porque hay cosas que nunca se olvidan (Pentru că există lucruri ce nu se uită niciodată), al regizorului spaniol născut în Argentina, Lucas Figueroa, a strîns aproape 300 de premii la diferite festivaluri, în doi ani, şi a intrat în Cartea Recordurilor ca cel mai premiat film din istorie. Povest
