- Cu dr. psiholog Ana Zatrean Marculis, despre urmarile iubirii pierdute -

- Suferinta din dragoste nu este o problema legata doar de adolescenta. Ea ne pandeste toata viata, pe toti. Va confruntati des cu asemenea probleme, in profesia dvs. de psiholog?

- Cand sunt fericiti, oamenii nu au nevoie de doctor. Ei vin la psiholog doar atunci cand viata lor sentimentala incepe sa schioapete. Din pacate, adesea ajung prea tarziu. La fel ca la cancer, e bine ca suferinta sa fie detectata in stadiu primar. Sunt sanse de vindecare mai mari decat in stadiul avansat. Exista, insa, tendinta ca problemele sufletesti sa fie tinute sub cheie. De teama, de rusine sau fiindca asa am fost educati. De mici copii ni se baga in cap ca problemele intime nu trebuie discutate in public. Ca ele trec de la sine, ca timpul rezolva tot. Nu si cand e vorba de dragoste! Memoria sufletului este extrem de tenace. Iubirile trec, dar urma ramane. Iar vanataile sufletesti se vindeca cel mai greu.

- Cine va cere mai des ajutorul, tinerii sau maturii?

- Si unii, si altii, dar adolescentii sunt mai expusi suferintei. Le lipseste experienta adultilor, de a sti ca prima dragoste nu e si ultima. Ca iubirea revine, chiar daca altfel ca la inceput. Adultii stiu lucrul asta, in cazul lor apar alte probleme in discutie. De obicei, despartirile sunt precedate de o perioada de criza, lunga si grea, depresiva si istovitoare, pentru ca viata in doi nu e legata doar de iubirea in sine, ci si de vise mari de viitor. Indiferent de varsta, cabinetele psihologice sunt pline de pacienti. Iar procentul celor atinsi de sindromul suferintei din dragoste este in crestere.

- Exista vreo explicatie?

- Majoritatea oamenilor aflati intre 20 si 40 de ani n-au invatat ce inseamna o despartire, nici in viata de toate zilele, nici in dragoste. Cei care vin la mine p