​​In raporturile dintre UE si Rusia lucrurile se schimba. Daca pana acum, Kremlinul rezolva cele mai importante probleme pe baza bilaterala, aceasta practica trebuie acum data treptat uitarii, scrie Kommersant. Motivul este unul banal – rotatia cadrelor. Unul dupa altul pleaca din functiile lor politicienii europeni considerati lobbisti ai intereselor Moscovei si prieteni buni ai liderilor rusi.

Primul a fost „rusofilul” Gerhard Schroder, inlocuit de Angela Merkel, echilibrata si calculata. Ea ii intalneste frecvent pe conducatorii rusi, vorbeste chiar ruseste, dar nu poate fi sunata la orice ora din zi sau din noapte, asa cum se intampla cu „prietenul Schroder”, pentru a interveni intr-o chestiune sau alta.

Recent din scena s-a retras si Silvio Berlusconi. Locul lui a fost luat de Mario Monti – un functionar european tipic, un profesionist pana in maduva oaselor. Exista sansa ca experienta lui sa permita Italiei sa scape cu bine din criza. Dar nu exista nici o speranta ca „senior Mario” va ateriza in Rusia, dupa modelul Berlusconi, pentru o cina cu Vladimir Putin, doar „pentru a sta de vorba”.

Iar anul viitor, Nicolas Sarkozy va parasi, probabil, Palatul Elysee, iar relatiile cu UE vor trebui promovate pe traseul clasic, adica prin Bruxelles, prin Comisia Europeana, prin inaltul comisar pentru politica externa.

Altfel spus, scrie Kommersant, dialogul se va diminua si vor spori procedurile birocratice si ceremoniile plictisitoare. Astea sunt vremurile. Americanii, asiaticii, africanii invata arta conversatiei cu birocratia de la Bruxelles, despre care europenii fac bancuri. Mai devreme sau mai tarziu, aceasta arta va trebui insusita si de liderii Rusiei. ​​In raporturile dintre UE si Rusia lucrurile se schimba. Daca pana acum, Kremlinul rezolva cele mai importante probleme pe baza bilaterala, aceasta practica trebuie acu