Un vraci cu... frunze
O vedem pe campuri pana toamna tarziu, parca imuna la primele brume ale lui noiembrie, ascunzand in verdele albastrui al frunzelor sale taina incredibilei sale vitalitati. De fapt, aceasta este insusirea care descrie cel mai bine aceasta leguma: o vitalitate extraordinara care, prin mecanisme inca prea putin cunoscute, poate fi transmisa din frunzele verzei direct catre organismul uman. Ca este asa, o demonstreaza milioanele de cazuri de persoane care au folosit in scopuri terapeutice aceasta planta, in inimaginabil de multe afectiuni, cu un succes impresionant. Folosita intern sau extern, varza s-a dovedit a fi un adevarat panaceu, care concureaza cu succes cele mai sofisticate medicamente. In cele ce urmeaza, ne-am propus sa va facem cunoscute doar o parte din extraordinarele aplicatii terapeutice ale verzei, urmand ca in numerele viitoare sa mai completam portretul acestui doctor cu frunze, un veritabil vraci al naturii.
Scurt istoric
Povestea verzei incepe cu aproximativ cinci mii de ani in urma, la marginea padurilor din zona mediteraneana, unde surata salbatica a verzei de astazi crestea spontan. Ea a fost "domesticita", odata cu aparitia primelor forme de agricultura, dupa care a fost raspandita in toata lumea. In Dacia, se pare ca varza a fost adusa de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament ori ca ingredient magic. Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de remediu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea Americii si a Australiei, facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata. Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oce
