În principiu, şcoala este gratuită, dar în ultimii ani a ajuns să fie finanţată tot mai mult de părinţi sau să primească diferite sponsorizări pentru a putea supravieţui. Începând de la fondul clasei şi până la diferite taxe pentru zugrăveli, modernizări, xerox şi multe alte minuni, părinţii au ajuns la fundul sacului, pentru că, an de an, sunt secătuiţi de bani, deşi prin lege se interzice categoric acest lucru.

Mai mult decât atât, în lege scrie foarte clar că învăţământul obligatoriu de stat este gratuit, deci părinţii n-ar trebui să scoată nici un ban din buzunar. Cu toate acestea, părinţii ştiu foarte bine că, dincolo de uniforme, pe care dau câteva sute de lei, educaţia copiilor lor aduce cu sine multe alte cheltuieli. Sub „umbrela" comitetelor de părinţi, banii strânşi pentru fondul clasei contribuie la întreţinerea şi dezvoltarea bazei materiale a unităţilor de învăţământ.

Prima zi de şcoală, primii bani plătiţi

Practic, părinţii încep să cotizeze din clasa I. Nici nu iau bine contact cu şcoala, că părinţii sunt imediat puşi să dea bani. Drept urmare, au - nu au, majoritatea se conformează şi dau bani pentru binele copiilor, pentru că mulţi dintre ei se tem să refuze fondul şcolii sau alte taxe care li s-au năzărit directorilor de unităţi de învăţământ pentru a nu periclita situaţia şcolară a copilului lor. Astfel, curăţenia în şcoli, schimbarea becurilor, zugrăvitul, paza sunt unele dintre cheltuielile care se fac pe banii părinţilor, care, pe deasupra, mai trebuie să dea bani şi pentru alte culegeri sau materiale didactice. Spre exemplu, la Şcoala nr. 7, părinţii elevilor de clasa I au fost puşi în situaţia de a da la începutul anului şcolar în jur de 200 de lei, bani pentru fondul clasei, curăţenie, pază. Ca şi cum n-ar fi fost de - ajuns, săptămânal li s-au mai cerut alţi 15 lei pentru tot felul de materiale auxiliare. Nici Şcoala nr.