Fie că pe etichetă au pus o poză de familie, fie că aşază minisculpturi în sticle, ţuicarii îşi fac singuri cunoscută marfa pe care o produc. Chiar dacă ar putea să facă avere în cazul în care tăria produsă în bătătură ar ajunge pe rafturile supermarketurilor, micii producători de palincă şi ţuică fug de fondurile europene, marketing modern, retaileri şi chimicale.

Păstrând reţeta clasică, Ioan Boga şi Florian Chişe au ajuns să-şi rotunjească veniturile din prune fermentate. Produc până în 1.000 de litri anual, dar fiecare sticlă e vândută cu mare atenţie.

Afacere de familie

Familia Chişe din Bihor şi-a câştigat renumele peste graniţe pentru palinca „Trămuţa", în care membrii familiei apar pe etichetă. Ei sunt atât producători, cât şi agenţi de marketing, vânzători, degustători, chiar şi critici. Familia Chişe se plimbă cât e anul de lung prin toate colţurile ţării, la târgurile micilor producători de ţuică. De la banala prună, familia a ajuns să transforme perele, strugurii, piersicile şi gutuile în materie primă pentru o ţuică de 50 de grade.

„Ţuica a fost un hobby, dar a ajuns să reprezinte venitul nostru. Am putea apela la fonduri europene, dar statul nu ne ajută. Face orice să ne împiedice pe noi, micii producători, care chiar nu compromitem ţuica ajutată cu chimicale şi sintetizanţi", spune Alina Chişe, cea care e prezentă pe eticheta băuturii produse de întreaga familie.

Au refuzat să-şi vândă produsul în supermarketuri. „Noi nu ne batem joc de pălincă. În momentul în care ajungi în supermarket, e clar că trebuie să renunţi la calitate. Bani se fac şi din târgurile tradiţionale, dar şi din comenzile de peste graniţă", mai spune Alina. Palinca familiei Chişe ajunge şi până la 150 de lei sticla.

Ţuică şi sculptură

Ioan Boga, din judeţul Arad, şi-a câştigat faima peste graniţă prin intermediul tăriei băuturi