Mai mulţi prieteni ai lui Ion Octavian Penda s-au adunat în jurul Inorogului şi au construit o expoziţie care ne aminteşte că marele artist nu mai este şi că au trecut 6 luni de atunci. Sînt expuse două gravuri realizate de Penda, chiar ultimele, dar nu este o expoziţie cu lucrările sale, ci una care îi este dedicată şi are şi o temă sublimă - Inorogul. Este ca şi cum, peste tot şi toate, mai ales peste timp şi eternitate, artistul participă la o expoziţie împreună cu un grup de creatori. Îl are alături pe un alt mare gravor, Marcel Chirnoagă. Expoziţia este şi una dintre rarele ocazii de a vedea ce mai face Marcel Aciocoiţei, ultimul mărturisitor al tripletei de aur şi mari speranţe a gravurii româneşti din care făceau parte Tavi Penda şi Traian Filip. Plutind din amintire în amintire să rememorăm celor care probabil nu au ştiut niciodată că Traian Alexandru Filip este un extraordinar artist român, un grafician şi gravor de mare anvergură, care s-a dezlipit de plaiurile natale şi a dispărut din viaţă, voluntar, la New York. În 1993, la 38 de ani, puţin cunoscut, adîncindu-ne necunoaşterea pe care i-o arătăm.

Minunată este pleiada din expoziţia inorogului memoriei lui Ion Octavian Penda: Ion Iancuţ, probabil cel mai tare sculptor al nostru şi al momentului, ezotericul dar atît de originalul Ştefan Pelmuş, enigmaticul romantic ca o stradă din Paris, Maurice Mircea Novac, Vasile Sarcă, devotat prieteniei şi artei, Rareş Pantea, serios cît o adevărată mini-expoziţie, însemnele ca de caligrafie ale lui Dan Tudor Truică, mobilizant organizator de simeze, Liviu Nedelcu, în măsuri însemnate artist de profundă exprimare şi realizator de expoziţii şi idei.

Iar despre Ion Octavian Penda, chiar de am fi siguri că nu am avut niciodată de a face cu el sau munca sa acest lucru ar fi imposibil. I-am avut banii în buzunare, i-am lipit timbrele pe scrisori şi vederi sau c