* De la Omar Kayam la... Omar Hayssam
Nu ştiu de ce, dar toată lumea este supărată pe politica noastră! De la tuşele îngroşate, de sorginte hiper-naturalistă, la supra-supra realis-mul întîmplărilor cotidiene, trecînd desigur prin furcile caudine ale realis-mului capitalist, toţi comentatorii văd doar proza şi iar proza. O uriaşă nedreptate făcută acestui miraculos teritoriu care este poezia politicii româ-neşti! Pentru cine are ochi de văzut, urechi de auzit şi măcar umbra unei sensibilităţi la vibraţiile inefabilului, poezia ţîşneşte aproape oriunde se apucă cineva să scormonească în teritoriul, aparent, atît de arid al politichiei noastre.
Pe toate ecranele, pe toate canalele, de cîtăva vreme scrie iar mare: CORUPŢIE. Mă rog, tema nu este deloc nouă, doar personajele se schimbă, din cînd în cînd. Nouă este, însă, atitudinea celor din preajma puterii, mai ales a celor care l-au garantat 100%, politic, pe primarul de la Cluj. Niciodată pînă acum o figură atît de înaltă a puterii, cum este Premierul, nu a făcut gestul (am putea spune aproape necugetat!) de a da fuga de la Bucureşti pînă în inima Ardealului, în debut furtunos de anchetă a DNA-ului, ca să laude silinţa şi realizările primarelui pus în fiare sub acuzaţia de mită sistematică; asta, după ce chiar Preşedintele declarase public că, de cel puţin jumătate de an, faptele erau cunoscute, la cel mai înalt nivel! Pentru a fi înţeles, însă, gestul trebuie pus sub semnul poeziei, iar semnificaţia lui răzbate pînă la noi din stihurile eminesciene (Venere şi Madonă):
"Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,
Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,
Şi-am zvîrlit asupra-ţi, crudo, vălul alb de poezie,
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat."
Undeva, în cotloanele ascunse ale sufletului său, Premierul pare să spună, asemenea poetului:
"A fost crudă-nvinuire
