Îţi vine să crezi că Bookătăria de texte şi imagini se întoarce cu volumul 2?
Pentru mine Bookătăria s-a întors odată cu propunerea Stelei Lie de a aduna texte pentru un nou volum şi apoi s-a întors cu fiecare text primit de la contribuabili. S-a-ntors în doze mici şi asta m-a pregătit oarecum pentru preluarea cărţii de către o editură de-adevă, care-i va pecetlui adevărata întoarcere. Dacă-mi vine să cred sau nu, nici eu nu mai ştiu. Practic de atîta vreme ceea ce Coleridge numeşte the willing suspension of disbelief, încît am ajuns să pot crede, ca Regina Albă din Alice..., pînă la şase lucruri imposibile înainte de micul dejun. Aşa că a crede în întoarcerea Bookătăriei este un exerciţiu relativ simplu de suspendare benevolă a tendinţei raţionale de a nu crede în cele supranaturale. Acum sînt în stare să cred că într-o bună zi se va întoarce şi Prinţesa Cimbrişor... şi pentru asta-ţi treb’e muşchi, nu glumă!
A funcţionat sloganul „Carte excepţională caută editor“?
Sloganurile funcţionează în politică – dar nu şi în cea editorială, se pare... Dacă Editura Vellant s-a aplecat asupra Bookătăriei este mai degrabă datorită intensităţii cu care toţi cei implicaţi s-au ambiţionat să creadă în imposibilităţi. Au fost momente cînd credeam că editorii se vor bate pe carte, mai ales după apariţia primului volum, urmată de apeluri disperate de la părinţi care auziseră de carte, doreau s-o cumpere pentru copiii lor şi n-o găseau pe nicăieri. Dar n-a fost aşa... A durat mai bine de un an pînă ce noul volum şi-a croit drum către o editură.
Cu ce provocări vine acest nou volum?
Cu provocarea de a-l alcătui şi pe al treilea. Ca urmare a răsunătorului succes de piaţă pe care îl va avea volumul 2. Cred în iniţierea unei serii de Bookătării care se va perpetua pînă la nepoţii şi strănepoţii generaţiei actuale. Şi cred, bineînţeles, în întoarcerea Prinţ
