- Marea doamna a baroului romanesc se destainuie -
- Mult stimata si iubita doamna Paula Iacob, as incepe prin a va face o marturisire. In lunga mea cariera de jurnalista am intalnit si am stat de vorba cu tot felul de personalitati din lumea Artei, din lumea Filmului, a Teatrului, din lumea Literelor - de pe la noi si de pe alte meleaguri. Oameni avand cu totul altfel de experiente decat cele traite de dvs. ca avocat. O profesie prin care va confruntati cu Raul, cu Omorul, cu Minciuna, cu Furtul, cu Delapidarea. Nu e o indeletnicire prea grea pentru o femeie? Ati urmat un indemn sau un model existent in familie?
- Modelul de urmat nu l-am cautat in familie. L-am desprins din dragostea mea pentru literatura, pentru poezia ce emana din tot ceea ce a scris Ionel Teodoreanu, cel care a fost si un mare avocat. Un as al baroului. Initial, mi-am propus sa ma inscriu la Drept, cu gandul ca in avocatura poti sa ajuti Omul. As fi dorit si sa fiu medic, pentru ca l-am iubit mult pe unchiul meu, care a fost si nasul meu, un exceptional medic oftalmolog, Dumitru Lazarescu. In timpul celui de al doilea razboi mondial, el a fost la un congres medical in Germania, la care a prezentat pentru prima oara o operatie de dezlipire de retina. Despre aceasta extraordinara intamplare s-a tot povestit la noi in casa, pe vremea cand eram copil. Ca urmare a reusitei sale, unchiul Didica, cum ii ziceam, a fost chemat sa-l opereze pe regele Faruk al Egiptului. Si datorita excelentei cu care a fost facuta interventia, sotia lui Didica, adica nasa mea, s-a trezit cu o caseta plina de superbe bijuterii. Pentru mine, Didica a fost un exemplu de dragoste de viata si de omenie. L-am iubit mult. M-a iubit si el pe mine. Mi-amintesc ca-i tot spunea tatii: "Ia sa mai faceti voi un copil, ca sa mi-o dati mie pe Paula". Din cauza lui Didica, am dat examen la Medicina.
- Da
