V-aţi gândit vreodată cum arată un porumb cât casa sau ce gust au vinetele de culoare albă? Sau cum miroase un trandafir albastru? Nu este pură imaginaţie, ci sunt realităţi ale vremurilor noastre.

Portugalia nu reprezintă o mare forţă agricolă în Europa sau în lume. Niciunul dintre agricultori nu dispune de suprafeţe de mii de hectare, precum marii latifundiari din România, sau de soluri de cea mai bună calitate. Dar acestea nu-i împiedică să obţină producţii care să-i facă invidioşi pe fermierii de peste tot. Şi nu are cum să fie altfel.

Dacă ajungi în Valea Mondego – situată în centrul țării, la distanţă de vreo 200 de kilometri de Lisabona – şi intri într-un lan de porumb, aproape că nu-ţi vine a crede ce vezi cu ochii. Lanuri de porumb înalte cât casa şi ştiuleţi cum n-ai mai văzut decât în raportările fictive de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, mare iubitor de recorduri. Care este însă secretul acestor culturi?

Reţeta succesului este simplă, potrivit lui Joao Grilo, un exemplu clasic de fermier portughez. Lucrează o sută de hectare, ceva mai mult decât un agricultor obişnuit, pentru că ferma medie în Portugalia are circa 12 hectare. Agricultură face de când se ştie, mai ales că provine dintr-o familie de fermieri.

Află de pe forbes.ro care este însă secretul lui Grilo?