Dupa ce a iesit bine jumulita in urma razboiului din 1877 si jupuita de tot dupa Primul Razboi Mondial, Turcia a invatat de la istorie ca lucrul cel mai intelept in politica este sa sufli in iaurt, de cate ori ai ocazia.

Probleme zero cu vecinii

Istoricii au admirat abilitatea diplomatiei acestei tari in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, cand nici macar Hitler n-a putut-o antrena in naucitoarea sa aventura, de trista amintire.

Putine tari au reusit sa-si pastreze neutralitatea in acea vreme. Nici macar potentatii lumii din acea vreme n-au reusit sa faca uz de excelenta pozitie strategica a Turciei, ca sa-si organizeze intalnirile de taina intr-o asemenea pozitie "mediana", cum este in Asia Mica, comenteaza Project Syndicate

Poate dorinta de a nu-i deranja pe turci i-a determinat sa se intaleasca odata la Teheran (unde nu-i convenea lui Stalin, dar s-a dus) si alta data la Ialta (unde ii venea cam peste mana si lui Churchill, si lui Roosvelt, dar au acceptat).

Putine tari au invatat lectia istoriei atat de bine, cum a invatat-o Turcia. In ultimele decenii - asa cum, pe buna dreptate, remarca un articol recent in Project Syndicate - busola guvernului turc nu arata decat o singura directie buna de luat in seama: "probleme zero cu vecinii".

Nu se poate si cu slanina in pod, si cu burta plina

Acest principiu simplu a ajutat Turcia sa exercite o puternica influenta regionala si sa se bucure de respect, intr-o zona care arde cu foc mocnit, dar continuu.

Cu o abilitate demna de invidiat, Turcia a reusit sa-si construiasca legaturi puternice economice, sociale si politice cu tarile din zona, nealiniindu-se uneori nici la interesele americane.

Iata insa ca primavara araba, inmugurita pe neasteptate, expune Turcia la vulnerabilitati care o determina inevitabil sa-si