Un pod catre copilarie
- La inceputul lunii noiembrie, trupa Vama, alaturi de care navighezi pe apele nu totdeauna calme ale muzicii, a scos un videoclip caruia i-ai semnat si scenariul si regia. Se numeste "Copilul care alearga catre mare". E un nume pentru starea ta sufleteasca de-acum?
- Da, ai decodat corect mesajul. Mai precis, e vorba despre o sugestie: sa incercam sa mentinem o punte de legatura cu copilaria, care sa ne ajute sa supravietuim in prezent. Nu e o reintoarcere cu abandon, ci un indemn de a nu taia podul acela catre copilarie, pe care e bine sa te plimbi din cand in cand. Iar cheia cantecului se gaseste in cele patru versuri: "Cand erai copil/ nu te intrebai/ ce e fericirea/ nu o cautai". Noi avem tendinta sa formulam mereu intrebari despre fericire si s-o tot cautam. Copilul nu-si pune problema daca e fericit sau nu. El, pur si simplu, exista, reusind sa traiasca intr-un prezent permanent. Si sa ia ce e bun si ce e rau de la viata in acelasi fel. Daca a cazut si s-a zgariat, plange, daca mama nu i-a cumparat jucaria, plange, dar peste cateva minute, a uitat complet acea suferinta, fiindca altceva a inceput sa-l mire si sa-l farmece. Eu cred ca sfarsitul copilariei vine odata cu prima frustrare majora, care e datorata, de obicei, unui esec in dragoste. Ala e momentul cand pornim sa filozofam, sa ne punem intrebari despre fericire. De la ideea asta a pornit cantecul. Si de la convingerea mea ca noi suntem stapani categorici peste problemele noastre, ca am putea sa trecem usor peste ele, aplicand firescul asta din comportamentul copilului: raul si binele vin si trec. Fireste ca intrarea in viata adulta, cu toate responsabilitatile pe care le presupune ea, vine ca o despartire grea si grava. O despartire care aduce cu sine un alt tip de intelegere, dar eu cred ca fiecare dintre noi poate sa pastreze ceva din ce era bun in copila
