Daca ministrul Sanatatii va reusi sa impuna cea mai aspra, dar si cea mai necesara reforma in sistemul sanitar, se va numi ca Ladislau Ritli a asezat prima borna a drumului de iesire din gaura neagra a acestui domeniu.
Impunerea pachetului minim de servicii medicale acoperit de asigurarea standard incheiata cu CNAS nu este o masura populara si deja televiziunile au inceput sa o demonizeze.
Sigur ca pentru fiecare dintre noi ea nu este, in prima faza, o veste buna, caci o mare parte dintre serviciile si tratamentele medicale gratuite, cel putin teoretic, pana acum, vor fi pe bani. Bani platiti de pacienti direct din buzunar sau printr-o asigurare medicala privata. Si este vorba despre cele mai scumpe dintre aceste servicii si tratamente. Nu este placut, dar asa se intampla cam peste tot in lume, unde de cum intri intr-un spital esti intrebat ce asigurare medicala ai si pana nu clarifici acest aspect mai mult decat manevre de urgenta nu-ti asigura nimeni.
Au mai fost tari in care s-a incercat tipul acesta de politica sanitara, in care mai totul este gratuit in baza unor prime de asigurare foarte mici. Nu merge. Sanatatea costa. Si cu cat este mai performanta, costa mai mult. Din nefericire, nu si-o poate permite toata lumea, dar asta e valabil cam pentru orice. Nu toata lumea isi permite sa manace la fel, sa se imbrace la fel, sa circule cu aceleasi masini etc. Egalitatea de acest tip este o iluzie si tot ceea ce se intemeiaza pe ea nu poate fi decat o iluzie.
Asadar, asigurari minime nu pot asigura decat servicii minime sau de urgenta. Tot ce e mai scump si sofisticat presupune bani in plus din partea beneficiarului. Asimilarea acestui adevar presupune o modificare de mentalitate. In tara in care oamenii se calca in picioare la fiecare deschidere de magazin, in care mall-urile sunt mereu pline, in care vara la mare nu ma
