În Guizhou, China, minoritatea Miao a făcut staţiuni turistice din satele tradiţionale. Sursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: ANDREI UDIȘTEANU
1 /.
Li Qinian e superbă. Şi are doar 21 de ani. Aşteaptă vizitatorii cântând, pe treptele casei din lemn, care are acoperişuri cu modele fine sculptate. O vezi cum stă în costumul ei multicolor, cu o salbă argintie la gât şi cu podoabe pe cap. Când vizitatorii se apropie, tânara îi toarnă străinului direct pe gât, dintr-un corn de animal, un vin dulce şi tare - Maotai - înşelătoare băutură.
Aici e localitatea Xijiang, provincia Guizhou, "ţara" etniei Miao, minoritate recunoscută oficial în China. Cântecul lui Li nu prea lasă loc de interpretări: "Bine ai venit la noi! Vino să bei vinul nostru". "Miao sunt cunoscuţi pentru dansurile şi cântecele lor", sună orice introducere oficială a etniei. "Miao sunt primitori, altfel se uită urât bătrânii satului la ei", se spune. Nu vor nici independenţă şi nici nu protestează, cum fac minorităţile din vestul Chinei – în 2009 presa internaţională a relatat despre protestele etnicilor uiguri, din Urumqi, iar, în 2008, mai multe evenimente de acest gen au fost înregistrate în Lhasa, Tibet. În munţii lor, Miao s-au apucat mai degrabă de turism.
Pe la tarabe
Din Xijiang, în "ţara Miao", guvernul comunist chinez a făcut o staţiune lucioasă, la stradă. Are ceva între tradiţie şi plasticul unui parc de distracţii. Însă doar o treime din ce câştigă oamenii aici vine de pe urma spectacolului pe care îl afişează. Două treimi vin tot din agricultură.
Printre turişti vezi cum mai trec ţăranii cu figuri muncite, cară mereu ceva în spinare şi se strecoară, neli
