De la cârnaţii şi palinca fostului ministru Traian Remeş, nu au mai apărut produse agro-alimentare pe taraba mitei. Am crezut că demnitarii au evoluat şi nu se mai bucură să spargă seminţe pe la colţurile instituţiilor, ci papă ca nişte absolvenţi de bune maniere, cazaţi la Ritz. Dar s-a ivit primarul Sorin Apostu, demonstrându-mi că m-am înşelat. Edilul pedelist de Cluj Napoca a adus laolaltă mahalaua şi hotelul de lux, înfruptându-se din aproape toate formele posibile de şpagă.
Anchetatorii afirmă că acesta ar fi primit produse agricole, bonuri de benzină, haine pentru nevastă, bilete de avion, excursii cu familia în Austria şi Dubai, mese la restaurant, nopţi la hotel şi 125 000 de euro pe firma consoartei. Că n-ar fi ezitat să coboare în garaj ori să aştepte în parcări ca să-şi ia tainul, dar, în acelaşi timp, nu s-ar fi dat jos din pat pentru mai puţin de 50 000 de euro. Că ar fi taxat cu zece la sută atât firmele care-au vrut contracte de sute de mii de euro cu primăria, cât şi vânzătorii de pepeni, care doreau un petec de trotuar. Că n-ar fi iertat nimic!
Din potopul de acuzaţii care i-au fost aduse, din stenogramele interceptărilor şi declaraţiile martorilor, pe care nici el, nici avocatul său încă nu le-au contestat, primarul se conturează drept un ins nesătul, care se-ndoapă pe furiş, ştergându-şi buzele de unsoare înainte de a ieşi în public. Nu reprezintă însă un simplu şi izolat caz de lăcomie, ci o expresie deşănţată a beţiei de putere. Ales să conducă un mare oraş, el se consideră stăpânul acestuia şi nu i se pare nimic mai firesc aşadar, decât să-l dijmuiască în interes personal.
Şpaga intră în atribuţiile funcţiei, aşa cum protejarea şpăgarului este sarcina de bază a partidului, care l-a pus acolo. Când partidul se află la guvernare, demnitarul corupt nu se oboseşte "să fure mai cu grijă", cum spunea peşedintele Băsescu, fiindcă l