În 2009, la întoarcerea din SUA, Mircea Geoană i-a retras sprijinul politic lui Gabriel Oprea. În 2011, la întoarcerea din SUA, lui Geoană i se retrage sprijinul politic pentru şefia Senatului. Sursa: CODRIN PRISECARU

"Pentru că sunt un om responsabil, aşa cum am demisionat din funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor, pentru a nu periclita guvernarea şi stabilitatea ţării, aşa cum am demisionat din funcţia de preşedinte al PSD Ilfov, pentru a nu pune organizaţia în situaţia de a se opune deciziilor conducerii partidului, am hotărât să demisionez din calitatea de membru al Partidului Social Democrat".

Capul lui Gabriel Oprea

Acestea au fost cuvintele cu care Gabriel Oprea şi-a încheiat socotelile cu PSD. Era jumătatea lunii ianuarie 2009, la mai puţin de o lună de la formarea guvernului PDL - PSD şi la câteva zile de la celebrul scandal al numirilor în funcţiile de importanţă strategică din Ministerul Administraţiei şi Internelor. O grupare din PSD a cerut capul lui Gabriel Oprea şi Mircea Geoană l-a oferit pe tavă, fără să stea prea mult pe gânduri. Şi rău a făcut! Pentru că, dacă nu ar fi fost ameţit de aburii unei victorii care se prefigura, dar care nu a mai venit niciodată, liderul social-demorcat ar fi înţeles două lucruri.

Arestarea lui Cătălin Voicu

În primul rând, ar fi înţeles că Gabriel Oprea avea dreptate. Iar lunile care au urmat, şi mai ales arestarea lui Cătălin Voicu, au dovedit că vorbele ministrului aveau acoperire în realitate.

În al doilea rând, Mircea Geoană a ratat, în ianuarie 2009, şansa de a înţelege cu maximă luciditate cum stau lucrurile în PSD. Ce s-a întâmplat la momentul respectiv a fost mult timp un mister. Abia după arestările din dosarul Voicu publicul a înţeles la ce se referea Gabriel Oprea atunci când, explicând demisia, spunea că a refuzat să numească