Sub clătinarea economiilor occidentale, lumea priveşte din ce în ce mai mult la China şi la India ca la nişte salvatori, indiferent dacă cele două ţări cumpără obligaţiuni sau genţi italiene. Practic, Uniunea Europeană imploră Beijingul să preia o parte din datorii. Însă aceasta este doar una dintre faţetele problemei. Există dualitatea China-India, un mix între mit şi realitate, atât în interior, cât între cele două state. China şi India au relaţii pestriţe, care tind să fie mai mult de rivalitate decât de cooperare. Deşi populaţia celor două ţări reprezintă aproape 40% din populaţia lumii, cele două state trăiesc, însă, în lumi paralele, relatează Zoher Abdool Carim pentru publicaţia Time.
Rivali sau aliaţi?
Autorul articolului, Zoher Abdool Carim, care a crescut în Hong Kong, a intrat în contact cu membrii ambelor societăţi. Percepţiile şi atitudinile chinezilor şi indienilor, unii despre ceilalţi, sunt exprimate cu nonşalanţă şi sunt condimentate cu epitete rasiste picante. Pentru chinezi, indienii sunt săraci, superstiţioşi şi mizerabili. Pentru indieni, chinezii sunt bătuţi în cap, fără Dumnezeu şi... mizerabili.
Autoarea Robyn Meredith a scris în cartea sa, „Elefantul şi dragonul", că „India poate fi centrul informaţional al regiunii, iar China este fabrica lumii. Împreună, ar putea deveni o forţă teribilă". Însă ideile ei sunt ambiţioase şi nerealiste.
China şi India au fost, la un moment dat, suflete pereche, în timpul migraţiei budiste din urmă cu 2000 de ani. Ulterior, călugărul indian Bodhidharma a călătorit prin China pentru a propovădui Zen-ul. Iar Chinezii au explorat India, la rândul lor, cu mare interes. A fost o perioadă în care cele două culturi se descopereau reciproc. Până în secolul 17, cele două ţări erau adevărate puteri comerciale. Însă au fost prinse în plasa lumilor feudalismului şi ale colonialismului: o dinastie d
