Pentru că nu au în spate presiunea nevoii de a păstra sprijinul maselor pentru a rămâne la guvernare, tehnocraţii sunt chemaţi de cele mai multe ori să rezolve situaţiile de criză în care politicienii nu reuşesc să găsească soluţii.

Cel mai recent exemplu de guvern tehnocrat de criză este al celui format de premierul italian Mario Monti. Aceasta nu este prima administraţie de tehnicieni ai economiei şi finanţelor pe care Italia se bazează pentru a-şi rezolva problemele grave, dar este cea care se confruntă cu cea mai mare miză.

Guvernul italian a fost condus sau a fost format din economişti, experţi juridici şi alţi specialişti de două ori în anii 1990, iar aceştia au făcut faţă cu succes provocărilor economice şi politice pe care guvernanţa politică a Italiei nu a fost capabilă să le depăşească, scrie The Wall Street Journal.

Dar problemele pe care le au în faţă Monti şi premierul tehnocrat grec Lucas Papademos au o amploare mult mai mare. Dacă în anii 1990 miza era viitorul financiar al Italiei, în prezent miza este sănătatea financiară a întregii Europe.

Atât liderul grec, cât şi cel italian sunt consideraţi a fi potriviţi pentru funcţiile pe care le ocupă datorită relaţiilor strânse cu birocraţii europeni care vor avea un rol semnificativ în rezolvarea problemelor celor două ţări. "Este un moment extraordinar de dificil", a afirmat Monti când a anunţat componenţa cabinetului său din care va face parte şi un bancher italian care trebuie să reducă datoria de 1.900 mld. euro a Italiei.

Italia a apelat la tehnocraţi pentru prima dată în 1993, după ce ţara, sub presiunea pieţelor, a fost forţată să iasă din Sistemul Monetar European, precursorul euro. Atunci, guvernul a avut sarcina de a convinge partenerii europeni să-i permită să-şi devalorizeze moneda. La doi ani după acest guvern, primul executiv Berlusconi s-a prăbuşit, i