Există producții nehollywoodiene notabile care trec meteoric, aproape ignorate, prin cinematografele românești. Exploatanții sălilor le evită, deoarece, nefiind vorba despre filme ale unor autori renumiți, ei se tem că nu vor atrage suficienți spectatori. Și, implicit, neavînd prea multe proiecții, asemenea pelicule ajung să fie vizionate doar de cîțiva cinefili capabili să aleagă bobul de neghină. Unul dintre filmele ce au fost victime ale acestui cerc vicios este Amador, al cincilea lungmetraj de ficțiune semnat de Fernando León de Aranoa, unul dintre cei mai apreciați cineaști spanioli contemporani, care a participat recent la TIFF-ul clujean, cu un program retrospectiv. Marcela (interpretată de Magaly Solier, protagonista multipremiatelor filme ale regizoarei peruane Claudia Llosa) este o imigrantă dintr-o țară sud-americană, care speră că la Madrid va scăpa de sărăcie. Aici însă trăiește în continuare în mizerie, alături de partenerul ei Nelson, care face afaceri cu flori furate. Situația Marcelei se complică și mai mult atunci cînd află că este gravidă (amănunt pe care i-l ascunde lui Nelson) și că au nevoie de bani pentru un nou frigider, în care florile să poată rezista mai mult. Din fericire, i se oferă o slujbă salvatoare: trebuie să aibă grijă de Amador, un bătrîn imobilizat la pat, a cărui familie este ocupată cu ridicarea unei case în afara metropolei. Cum își petrece zilnic multe ore alături de Amador, Marcela se atașează de bărbatul cu idei cam bizare (printre altele, el pretinde că simte apropierea unor sirene – ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la scurtmetrajul Sirenas, cu care, în 1994, Fernando León de Aranoa debuta ca regizor). Numai că povestea e departe de un eventual happy-end: Amador moare pe neașteptate, iar Marcela, înspăimîntată că va pierde restul onorariului promis, decide să ascundă decesul pînă la primirea banilor. Treptat, filmul