Ca o frescă viu colorată din "La Belle Époque" este spectacolul Teatrului Metropolis "Lautrec la bordel", regizat de Horaţiu Mălăele după textul dramatic al italianului Mario Moretti. Titlul este sugestiv; te trimite direct la pictorul francez Henri de Toulouse-Lautrec, cel care a activat în perioada postimpresionistă, fiind oarecum unic prin opera sa artistică. Dar, e vorba despre viaţa boemă a acestui personaj, despre petrecerile sale din cabaret, ştiindu-se că Lautrec a trăit, la maturitatea sa, mai degrabă o viaţă de noapte, nelipsind de la "Mirliton" – cabaretul bunului său prieten Aristide Bruant, un actor şi cântăreţ faimos pentru înjurăturile adresate publicului său. Era atras de stabilimente rău famate, de lux. Frecventa des "Moulin Rouge", ademenit de dansatoare, de băutură şi entuziasmat de cancan. În aceste peregrinări nocturne s-a inspirat, creând opere memorabile. O lucrare din epocă este cu Aristide Bruant care poartă pălărie neagră şi fular roşu.
Roşu este culoarea care învăluie scena de la "Metropolis". E un spaţiu colorat, pregătit parcă pentru a fi jucat păcatul. La spectacolul "Lautrec la bordel" ar trebui de venit "cu viaţa lui Lautrec la îndemână", căci este, într-un fel, "pour les connaisseur", ne spunea Horaţiu Mălăele. Se adresează mai degrabă celor care îi cunosc opera, dar nu şi viaţa lui pe la bordeluri. Horaţiu Mălăele a făcut o sinteză a piesei lui Moretti, care este o dramatizare a unei cărţi despre viaţa lui Lautrec. Deşi viaţa artistului a fost destul de dramatică, el având un handicap din copilărie, picioarele încetând să-i mai crească în urma unor traumatisme (avea o înălţine de doar 152 de centimetri), acţiunea nu este deloc dramatică, iar regizorul nu o forţează şi nu o duce în această zonă. Spectatorii "ahtiaţi" după aşa ceva ar putea fi nemulţumiţi. Regizorul a "hiperbolizat puţin lucrurile din
