Moara din satul Hosman, de lângă Sibiu, este vizitată anual de sute de turişti. Asta pentru că macină grâul după o tehnologie seculară, fiind în perioada interbelică una dintre cele mai mari instalaţii de acest fel din zona Sibiului. Puţini ştiu însă că moara a fost refăcută din pasiunea a trei familii - două locale şi una din Elveţia - şi cu ajutorul banilor donaţi de guvernul Norvegiei.

Mai întâi au fost două familii, din 2004, care au mers decise pe ideea refacerii morii din Hosman. Prima familie este mixtă - Gabriela Cotaru e româncă, iar soţul ei, Joachim, e german - destinul lor fiind legat de Sibiu. Cea de-a doua familie, de maghiari - Luijza şi Domokos Boldizsar. Ei au venit din judeţul Harghita, lăsând în urmă viaţa dintr-un apartament de bloc, pentru a trăi în mijlocul naturii. „Toată viaţa am visat să am curtea mea. Visul mi s-a împlinit la Hosman", exclamă Luijza, care s-a îndrăgostit imediat de aceste locuri, de cum le-a văzut prima oară, într-o vacanţă. Ea ne spune că satul capătă viaţă mai ales vara, dar şi de sărbătorile de peste an, când se întorc la vatră saşii născuţi aici, dintre cei stabiliţi în străinătate. Moara era o ruină cu şapte ani în urmă, când familiile Cotaru şi Boldizsar au văzut-o prima oară. În spatele zidurilor încovoiate au descoperit totuşi o adevărată comoară. Era chiar mecanismul morii. Încă mai putea fi salvat, deşi fusese abandonat în primii ani ai comunismului, la naţionalizare.

Oamenii aceştia au căutat documente, au vorbit cu bătrânii din sat, aflând că moara din acest loc fusese, în perioada interbelică, una dintre cele mai renumite agregate de acest fel de pe Valea Hârtibaciului, unde sunt câteva zeci de sate. Au apelat apoi la Fundaţia „Mihai Eminescu", pentru sprijin financiar. Casele şi anexele care compun acest ansamblu - moară, brutărie, fierărie, şură, magazin - au fost cumpărate de la un urmaş al