Ultima iniţiativă a cuplului Ponta-Antonescu, de începere a pregătirilor pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, întoarce România în vremurile politice de maximă iresponsabilitate de la începutul anilor '90.
Ca şi atunci, obsesia unor activişti provinciali de a-şi distruge adversarii, indiferent prin ce metode şi fără a ţine cont de efectele pe care răfuiala lor le-ar avea asupra întregii ţări, s-ar putea să ne coste foarte scump. Varianta cea mai proastă: blocarea evoluţiei ţării pentru o bună bucată de timp, aşa cum s-a întâmplat după mineriada din iunie 1990.
Cu toate că şansele ca preşedintele României să fie demis sunt aproape nule, demersul liderilor opoziţiei va fi interpretat ca un semn de instabilitate. Într-un context internaţional calm, nu ar fi nimic grav. Cum a trecut rapid şi furtuna pricinuită de suspendarea din 2007, aşa ar trece şi acum. Numai că astăzi numai de calm nu putem vorbi.
Într-un moment în care Europa este cu nervii la pământ, când iritarea de pe pieţele financiare a atins cote explozive, când aproape toate marile economii de pe continent se află într-o competiţie nebună pentru puţinii bani disponibili a fi împrumutaţi, chiar şi cel mai mic semn că am putea intra într-o criză politică va pune la îndoială stabilitatea traiectoriei noastre economice.
Îşi va mai ţine România cheltuielile sub control? Va fi nevoită să se împrumute mai mult decât s-a angajat că o va face? Îşi va mai respecta angajamentele asumate în faţa Fondului Monetar Internaţional, a Băncii Mondiale şi a Comisiei Europene de reducere a deficitului bugetar, de îngheţare a pensiilor şi salariilor, de concedieri, de tăiere a cheltuielilor sociale, de reformare a sectorului public?
Orice alt răspuns decât un "da" ferm, pe care marile instituţii financiare să-l şi creadă, se va traduce instantaneu într-o creştere a preţului pe care trebuie