Uniunea Europeană este o încercare de a construi o super-structură economică şi legală, fără o bază istorică, civică, lingvistică şi culturală. Nici nu-i de mirare că Uniunea e în criză, scrie americanul New York Times.

Să ne aducem aminte de anii '90. Arhitecţii noii Europe negociau Tratatul de la Maastricht şi euforia era la cote maxime. Dar dacă ne uităm şi pe relatările din presa vremii, parcă liderii europeni participau la 12 evenimente diferite, nu la un singur summit european. Europa se unea economic şi legal, dar dincolo de faptul că europenii nu vorbeau o limbă comună, parcă nici nu purtau aceeaşi conversaţie. Pe cale de consecinţă, procesul de integrare europeană a fost opac şi complicat. Şi când liderii politici au avut nevoie de sprijin popular, oamenii erau plictisiţi şi oricum foarte puţini.

Aceste defecte inerente ale construcţiei europene se văd mult mai pronunţat în zilele noastre. Naţiunile europene şi-au construit separat diferite feluri de economie, diferite feluri de democraţie, ce reflectă valori, istorii şi culturi diferite. Şi tocmai această combinaţie de culturi economice deosebite, forţate să coexiste în spaţiul unei uniuni monetare, era inevitabil să facă implozie.

Realitatea e că a fi european e comod atunci când nu costă nimic. Atunci când sunt necesare unele sacrificii, identitatea europeană se dizolvă rapid. La un nivel superficial, vina se poate atribui actualilor lideri europeni care nu vor să renunţe la maşinaţiunile tipic europene. Pe fond însă, vina este a tehnocraţilor de la Bruxelles şi din guvernele naţionale, care încă mai cred că a clădi o societate este o inginerie imună la istorie, limbă, cultură, valori şi spaţiu geografic.

Le Figaro: BCE divizează europenii

Parisul vrea ca Banca Centrală Europeană să zboare în ajutorul statelor în criză, Berlinul se foloseşte de veto-ul său în