O declaraţie recentă, a unui reprezentant al României într-o instituţie financiară internaţională, a adus în dezbaterea publică un termen popular şi familiar apt să atragă atenţia, chiar să şocheze.

Cuvântul japcă apărea într-un context destul de neobişnuit: „Administraţia fiscală şi, în general, toate instituţiile de control, nu joacă rol de îndrumător, au rol de japcă, au rol de a se duce, a controla şi de a da o amendă, fără a spune ceea ce este de îndreptat, unde s-a greşit, ceea ce se poate face”, (hotnews.ro). Declaraţia a fost reluată, rezumată şi reformulată de agenţiile de presă şi de diferite publicaţii şi pagini on-line („De la japcă la îndrumare este drum lung” (titlu); „«Administraţia fiscală din România nu are rol de îndrumător, ci unul de japcă, adică de a controla sau de a da amenzi». Declaraţia aparţine lui Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional”, manager.ro), ceea ce dovedeşte că un cuvânt suficient de puternic – mai ales raportat la context – atribuie mesajului pregnanţă şi îl transformă în ştire. Declaraţia a avut, de altfel, ecouri care au recurs tot la termenulemblemă: „japca oficială” (steliantanase. ro), „japca economică” (stiripescurt.ro). Termenul circula şi înainte în internet şi în stilul publicistic puternic marcat de oralitate colocvială: „Japcă bancară made in România: rata lunară la un credit ipotecar” (urbaniulian.ro); „Mafia imobiliară vrea să ia cu japca Dămăroaia” (Evenimentul zilei, 7.11.2011) etc.

Caracterul spectaculos sau chiar scandalos al afirmaţiei de la care am pornit provine, în mare parte, din ambiguitatea oscilaţiei între sensul de dicţionar al cuvântului japcă şi extinderile sale din uz. Unii comentatori au recurs la definiţii de dicţionar, aducând în prim-plan determinările negative ale termenului; în DEX, acesta apare doar în expresia a lua cu japca „a lua cu forţa şi