Hospodářské noviny, Praga: Nimic nu uneşte mai mult decât un duşman comun. Dar această zicală a secolului al nouăsprezecelea este puţin adaptată la criza actuală. Numai schimbându-şi relaţia lor cu puterile europenii se vor putea uni şi ieşi din criză, consideră un editorialist ceh.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Cine înţelege trecutul poate influenţa viitorul. Având în vedere situaţia actuală a Uniunii Europene, această parafrazare a sloganului lui George Orwell ["Cine controlează trecutul controlează viitorul", sloganul partidului în cartea sa, '1984'] pare foarte adecvată. În analiza pe care o face identităţii europene, prezentată într-o conferinţă anuală a Forumului de discuţie ceho-germană, care a avut loc recent în Passau, istoricul Miloš Řezník a dat cheia soluţiei supravieţuirii Europei, ca entitate economică, politică şi culturală prosperă.
Din punct de vedere al identităţii noastre colective, este important nu doar ceea ce suntem, dar mai ales ceea ce nu suntem. Iată în esenţă teza profesorului Řezník, făurită din modalităţile dezvoltării naţionalismului modern în prima jumătate a secolului al XlX-lea. În timp ce sistemul societăţilor Fostului Regim se destrămau, noile elite de pe vremea respectivă au propus poporului o identificare cu naţiunea prin conceptul de egalitate civilă. Identitatea naţională a devenit apoi, dezvoltându-se, o sursă potenţială de conflicte.
Identitatea europeană evoluează permanent
Acestea fiind spuse, să aruncăm acum o privire asupra rolului identităţii europene. Născută ca o construcţie, aceasta trece printr-o evoluţie constantă. Dar ne putem întreba dacă se poate cu adevărat impune. Ce îi lipseşte oare pentru a-i uni pe cei care, teoretic, dat fiind faptul că trăiesc în acelaşi spaţiu şi împărtăşesc valori comune, ar trebui să aspire la această identitate? U
