În memoria Titei Chiper, buna mea prietenă, care mi-a vorbit întâia oară despre visul tovarăşei Lazurkina

Mă ocup aici de un episod extrem de straniu, de-a dreptul halucinant, din istoria comunismului mondial. Acum cinci decenii, mumia lui Stalin a fost expulzată din Mauzoleul din Piaţa Roşie. S-a folosit ca argument o apariţie a lui Lenin într-un vis. Visele au avut un rol decisiv în istoria mişcării revoluţionare ruse. Mai întâi, visele utopice ale Verei Pavlovna din romanul Ce-i de făcut de Cernîşevski, scris în 1862-1863, al cărui erou principal, Rahmetov, cel care dormea pe un pat cu cuie spre a-şi oţeli voinţa de luptă, a inspirat generaţii de neoiacobini. Vera Pavlovna era o visătoare monomană, o posedată care, în cel deal Patrulea Vis, îşi imagina societatea perfectă, „Palatul de Cristal”. Despre această carte, biograful lui Dostoievski, profesorul Joseph Frank, spunea că, mai mult decât Das Kapital a lui Marx, a oferit „dinamica emoţională care în final va duce la Revoluţia Rusă”. Lenin nu se culca pe un pat cu cuie, dar ridica greutăţi zilnic, asemeni lui Rahmetov. De la Serghei Neceaiev la Gheorghi Dimitrov şi mai aproape de noi la Ernesto „Che” Guevara şi Carlos Marighella, eroul lui Cernîşevski a inspirat comportamente fanatice, frenezii chiliastice şi pasiuni nihiliste.

Pe urmele precursorului întemniţat de ţar, Lenin a scris, în 1902, pamfletul Ce-i de făcut? în care exclamă: „Trebuie să visăm!”. Au trecut anii, partidul de avangardă întemeiat de Lenin a organizat lovitura de stat din noiembrie (stil nou) 1917, a stat la putere până în decembrie 1991, când a avut loc prăbuşirea URSS. În urma unor acerbe lupte politice, Stalin a devenit succesorul lui Lenin şi a exacerbat teroarea, a transformat Gulagul într-una din instituţiile de bază ale sistemului ideocratic. Stalin a murit în martie 1953, iar urmaşii săi, în frunte cu Gheorghi Male