Pina (2011)

Regia: Wim Wenders.

Cu: Pina Bausch, Regina Advento, Ruth Amarante.

Genul filmului: Documentar, Muzical.

Durata: 100 minute.

Premiera în România: 09.09.2011.

Produs de: Neue Road Movies.

Distribuit în România de: Parada Film.

La începutul secolului XX, Parisul şi apoi Europa descopereau baletul rus cu decorurile lui Leon Bakst şi frenezia unui Nijinski, un moment care nu numai că nu avea să fie uitat, dar deschidea un nou drum artei coregrafice.

Pina Bausch se află printre puţinii care au croit un nou drum acestei arte cu şcoala ei de teatru-dans intitulată chiar aşa, Tanztheater Wupppertal, specie coregrafică aparte, care încerca să-şi delimiteze estetica încă din anii ’20, în Germania. Filmul lui Wim Wenders nu este, aşa cum ne-am aştepta, despre Tina Bausch în persoană, ci despre ceea ce a lăsat în urmă, o şcoală şi un mod de a gândi şi simţi mişcarea. Sunt destul de puţine cadre din spectacole mai vechi care ne-o înfăţişează. Îmi este clar că nu acolo a vrut să ajungă regizorul sau mai precis nu a vrut să pună cap la cap un puzzle de imagini disparate despre Tina, ci să-i lase să vorbească despre ea pe elevii şcolii pe care a creat-o. Dar să vorbească în singurul mod în care Tina concepe discursul: ca gesticulaţie coregrafică. Coregrafa s-a stins din viaţă neaşteptat, în 2009, în urma unui cancer pulmonar pe care cu discreţie l-a ascuns celor din jur, lăsând proiectul lui Wim Wenders suspendat. În jurul unui artist extrem de talentat înfloresc firesc mitologiile, aura celui dispărut nu se dizolvă, ci, asemeni luminii unui astru stins, călătoreşte mult după aceea prin spaţiu.

Dansul expresionist al Pinei are forţa unor mişcări primordiale care se nasc parcă pentru prima oară. Ceea ce este impresionant ţine de gama de sentimente pe care le explorează prin intermediul mişcării această