Cătălin Păduraru (26 de ani) este un fizician îndrăgostit de nebuloase, galaxii şi eclipse de Soare şi de Lună. În tot haosul premeditat al universului, Cătălin capturează imprevizibilul romanţat al stelelor.

Când ţi-ai fixat ultima dată privirea spre cer în căutarea stelelor? Voluptatea privitului în gol, senzaţia pe care o aveam când eram mici, culcaţi în iarbă, doar privind cerul înstelat. De asta mi-a adus aminte Cătălin Păduraru când m-a dus în afara Bucureştiului, într-o noapte friguroasă de toamnă, ca să-mi arate aştrii. Câteodată e nevoie ca cineva să-ţi arate cu degetul indiscutabilul din faţa ta. În cazul acesta, deasupra ta, iar în loc de deget, un laser şmecher care pare că atinge fiecare planetă în parte.

Aplauze marca NASA

Asta face Cătălin când nu e la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei". Retrăieşte mirajul copilăriei, doar că are parte şi de rezultate aclamate de oameni specializaţi, cu diplomă, din toată lumea. Fotografia în care a prins un avion zburând prin faţa Soarelui în timpul unei eclipse parţiale, de exemplu. Sau cea în care a imortalizat impecabil ultima misiune spaţială a navetei Atlantis, în timp ce trecea prin faţa soarelui, pentru care a fost felicitat de angajaţi ai NASA Solar Dynamics Observatory.

Astrofotografia este hobby-ul lui Cătălin. Unii pescuiesc, altele croşetează, majoritatea face shopping. El descifrează hărţi astronomice, face calcule mentale în timp ce gândeşte cu voce tare şi traduce universul în fotografii pe înţelesul tuturor. Cum vrea să facă şi-n seara asta, în mijlocul unui câmp din comuna Berceni. Parchează maşina pe un drum bătătorit de roţi, lângă o baltă din aceea în care se scaldă copiii de ţigani vara.

A mai venit pe aici, e un loc destul de bun pentru nopţi de observaţie, cum le numeşte. Adică nopţile în care-şi urcă echipamentul în maş