La patru ani de la premiera bucureșteană a proiectului Codex Caioni, Jean-Christophe Frisch a revenit la București cu o nouă orchestră înființată pe urmele experienței sale transilvănene. Balkan Baroque Band – sau BBB, abreviere oficială – și-a făcut debutul în noiembrie 2010, la Salonic, și a urcat pentru prima dată pe scena Ateneului luni, 7 noiembrie 2011. Proiectul Balkan Baroque Band a pornit de la ideea cît se poate de meritorie a reunirii muzicienilor baroci din Balcani – puțini la număr, despărțiți de bariere culturale și finanțări derizorii – într-o orchestră, sub conducerea flautistului francez Jean-Christophe Frisch. Dar prin însuși numele său și prin promovarea pe care și-o face, Balkan Baroque Band nu se vrea doar o altă orchestră barocă între cele cîteva zeci pe care le are deja Europa. Pliantul concertului de luni plasează în centrul conceptului BBB un soi de originalitate coborîtă din vocația multiculturală a ansamblului: „Un grup care reunește cei mai buni muzicieni de stil baroc din Balcani: români, croați, greci, sîrbi, bulgari... O orchestră originală și bogată, plină de caractere puternice, care și-a găsit adevărata voce, o interpretare deosebită, bazată pe transmiterea orală și nu pe scrierile teoretice“. Cred că acest mic manifest merită discutat în deschiderea acestei cronici. O privire fugară peste lista membrilor orchestrei arată că dintre cei opt membri originari din România, cel puțin patru sînt maghiari și unul sas. M-aș fi așteptat ca un discurs sensibil la culorile locale ale sud-estului Europei să opereze mai conștiincios astfel de distincții care nu fac decît să-i lărgească paleta culturală. În aceste condiții, însuși conceptul de „Balcani“ e folosit mai curînd flu. Refuz să cred că dnul Frisch nu știe că nici Valahia, nici Transilvania Codicelui Caioni și nici Ungaria lui Rozsavölgyi (reprezentată în programul din 7 noiembrie,