…Se dovedeşte a fi întregul set de albume, cinci la număr, ce ne-au fost oferite în toamna acestui an de Editura Casa Radio.

Sunt înregistrările istorice ale anului 1958, anul primei ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, înregistrări realizate „mono”, la nivelul tehnicii acelei perioade; au fost preluate din „discoteca de aur”, au fost „periate”, „împrospătate”, pentru a se apropia de nivelul exigenţelor ingineriei de sunet a timpului nostru. Îndeobşte genul acesta de imprimări se aşază sub genericul „Înregistrări istorice”. Ele aparţin istoriei. Dar o depăşesc. Prin semnificaţie. Prin valoarea artistică. Iar aceasta pentru că muzica se poate situa deasupra datelor timpului, deasupra celor tehnice ale deceniului anilor ’50. Dată fiind perioada postbelică, prima ediţie a Festivalului enescian, concertele acestuia, galeria invitaţilor de seamă prezenţi la Bucureşti, aduceau împreună dovada faptului – dacă mai era nevoie! – că viaţa muzicală a ţării, publicul de concert, cu toţii tânjeau după normalitate. Mulţi dintre artiştii invitaţi erau foşti parteneri de concert, buni colaboratori sau prieteni ai lui George Enescu. Erau semne potrivit cărora valorile importante ale ţării, personalităţile artistice ale timpului tindeau să revină în marea familie europeană. Tot atunci, la Bucureşti, la Atheneul Român, au fost realizate unele dintre primele apropieri dintre artiştii din Estul şi din Vestul continentului european; am în vedere întâlnirea mai mult decât simbolică dintre Yehudi Menuhin şi David Oistrah, pe scena Atheneului Român, întâlnire care le-a prilejuit prezentarea dublului Concert în Re minor pentru două viori şi corzi de Johann Sebastian Bach; sunt pagini pe care fiecare în parte, înainte de 1950, le-a cântat înpreună cu Enescu însuşi. Lucrarea a fost oferită în supliment publicului bucureştean drept omagiu adus personalităţii lui George