10 ani de muncă. 500.000 de piese de marmură. 200 de metri pătraţi. Nadia Comăneci, Dan Grecu. Şi o istorie impresionantă

În sala de gimnastică Nadia Comăneci de la Oneşti, unul din ziduri e acoperit de un mozaic copleşitor. Nadia şi Dan Grecu în centru, alte 18 reprezentări ale Nadiei în jurul lor. Aproape 500.000 de piese de marmură, pe 200 mp. "Ştii ce mă fascinează cel mai mult? A fost gata în 1989, iar de atunci nu a căzut nici măcar o piesă", îmi povesteşte misterios Gheorghe Braşoveanu, vreme de 20 de ani director al Liceului Sportiv din Oneşti.

Autorul mozaicului e maestrul Constantin Berdilă, băcăuan la origine, pictor şi sculptor. Elev al lui Camil Ressu, Berdilă are astăzi 81 de ani şi l-am descoperit cu greu, într-o curte păzită de doi brazi, pe o stradă din Bucureşti mai îngustă decît mozaicul Nadiei. Se chinuie cu un cancer în fază terminală, pe care l-a botezat "Minerul".

Maestrul dezvăluie istoria sfîşietoare a lucrării vieţii lui, la care a muncit zece ani. Pe care comuniştii au vrut să i-o modifice punînd-o pe Elena Ceauşescu în locul Nadiei, pentru ca în final să i-o confişte la inaugurare. Ale cărei piese au fost montate pe muzica sfîşietoare a plînsului şi palmelor şfichiuind obrajii gimnastelor. Poate cel mai impresionant omagiu adus unui sportiv român de către un artist, finalizat la o săptămînă după fuga gimnastei în SUA.

Constantin Berdilă şi Nadia Comăneci nu au stat niciodată de vorbă. "Important e că nu a căzut nici o piesă, nici din mozaicul meu, nici din povestea ei minunată", deschide maestrul povestea.

"Comuniştii o vroiau pe Ceauşeasca în locul Nadiei!"

Maestrul Berdilă îşi aminteşte momente emoţionante şi dureroase din deceniul în care a lucrat la mozaic şi cum au cerut autorităţile vremii ca acesta să o înfăţişeze pe soţia dictatorului Ceauşescu.

@N