Pişti Covaci, Angelo Niculescu, Titi Teaşcă sau Zoli Ivansuc i-au fost mentori, prieteni, colegi. Oricine l-a văzut pe Felician Mureşan jucând poate să depună mărturie că o accidentare i-a barat drumul pentru a deveni un mare fundaş al României.

Doamna Marta, fostă profesoară de limba română la liceu, în Cluj, mă pofteşte în apartamentul ANL al familiei Mureşan. Celălalt membru, Felician (73 de ani), este ţintuit la pat din cauza durerii la picioare. Se deplasează într-un scaun cu rotile. Partenera destinului său îi preia sarcinile şi se ocupă de onoruri. Reminiscenţele unei vieţi nobile, înghesuite într-o garsonieră. Capul familiei a fost liderul unei generaţii pe care a părăsit-o la 22 de ani din cauza unei accidentări. A apucat să impresioneze în cele 17 partide sub tricolor, la juniori sau la tineret, sub comanda lui Angelo Niculescu, într-o vreme în care duelurile internaţionale erau mai rare. "De la «U», Felician era cel mai bun! Era liderul nostru", subliniază Remus Câmpeanu, legenda Universităţii.

Urmaşul marelui Apolzan

Ca să uite de fotbal, a terminat Facultatea de Construcţii şi a fost inginer constructor toată viaţa. A zidit sute de locuinţe, dar astăzi îl regăsim într-o garsonieră ANL din Cluj, în cartierul Mănăştur. A fost evacuat în urmă cu ceva ani din propria casă. Felician Mureşan nu mai poate oferi decât lacrimi şi durere.

Totuşi, pentru noi a făcut o mică concesie, adăugând şi amintirile. "Urmaşul lui Apolzan (n.r. - fostul fundaş central al CCA-ului) şi cel mai bun după el!", astfel era considerat în epocă "universitarul" Mureşan, susţine Remus Câmpeanu, fostul său coleg. Astăzi, împresurat de suferinţe, "fostul" îşi narează viaţa şi scurta, dar intensa carieră. Emoţia fiecărei evocări îi stoarce câte-o lacrimă. "Totul a început într-un meci cu Algeria, de la tineret. La 2-1 pentru România i-am cerut lui Angelo Nicu