„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi este rândul lui Cornel Dinu, un personaj sinonim cu Dinamo. Pe 2 august 1948, la Târgovişte, se năştea, într-o familie de aristrocraţi, Cornel Dinu.

„Prima imagine pe care mi-o amintesc din copilărie se leagă de Tuşnad, în timpul unui concediu cu familia, pe când aveam doar doi ani. Surprinzător şi, poate, sugestiv, băteam o minge. La 4-5 ani eram deja partenerul de joacă al celor doi veri ai mei, de 18-19 ani, Mirel şi Stelică", a povestit Cornel Dinu.

Pe gazon s-a remarcat ca fundaş central, dar pe maidan a început ca portar: „Eram goalkeeper şi sufeream cumplit când eram înfrânt". Tatăl său, fost antrenor la Arlus Bacău, i-a insuflat dragostea pentru fotbal. „În fiecare duminică, după ce luam masa în familie, unde consumam supă cu rasol, o specialitate moldovenească-sârbească, în jur de 4-5 după-amiază, mergeam la stadion, la echipa locală, Metalul Târgovişte. Pe la 6 ani ajunsesem să organizez meciuri în curtea casei părinteşti, la care participa întreaga suflare a străzii, chiar cu bilet de intrare", a rememorat cel supranumit Mister.

În anii liceului, „Procurorul" era şi un bun jucător de handbal. Ajunsese chiar şi în echipa şcolii. De la 14 ani s-a dedicat însă doar fotbalului, legitimându-se la Metalul Târgovişte. Primul său „oficial" avea să fie peste doi ani, într-un meci de Cupă, cu UTA. Antrenorul care l-a trimis în teren a fost Rudi Wetzer, atacantul naţionalei de la Cupa Mondială din 1930. Asta se întâmpla în 1965. Peste un sezon, Dinu, după cum ar putea spune în aceste zile, avea să ajungă „acasă". „În vara lui 1966, m-am transferat la Dinamo, deşi în calcule mai erau Steaua, Petrolul şi Universitatea Craiova. Tata a fost impresionat de modul în care s-au comportat Traian Ionescu şi colonelul Turtureanu", a povestit actualul administrator dele