Foto: Thinkstock Parkinsonul este o boală cumplită, care-l transformă pe om fie într-o piatră rigidă în nemişcare, fie într-o jalnică tremurătură generală. O ruină a făcut Parkinsonul din atleţi, staruri de cinema, boxeri, politicieni... Renumit pentru eschivele lui de şarpe unduitor, pentru jocul de picioare derutant, Cassius Clay nu primea mulţi pumni, transformând meciul dur de box într-o elegantă partidă de scrimă. Şi totuşi, inclusiv pe celebrul Cassius l-a dărâmat teribila boală Parkinson, astfel încât este împins de la spate ca un buştean pentru a se deplasa, iar vorbirea îi e încâlcită de parcă ar avea prenadez pe limbă. În aceeaşi stare de ruină l-a adus Parkinsonul şi pe talentatul şi frumosul artist Cornel Constan­tiniu. Nu prea ştie medicina mondială cum se înstăpâneşte boala asta groaznică şi nici cum s-ar putea rezolva. Medicamentele încearcă să ţină pe loc Parkinsonul, măcar să nu se agraveze ma­ladia. Dar după repetarea terapiei cu medicamente se ajunge la preponderenţa efectului advers, se luptă cu rigiditatea şi se ajunge la starea de tre­mu­rături, la prea multe mişcări in­vo­luntare, necontrolate. În aceste condiţii se trece la neurochirurgia funcţio­na­lă. Se fac leziuni cu electrocoa­gulare în anumite puncte ale creierului. Dar se poate monta în creier şi un stimulator, asemănător pacemakerului cardiac, menit a tri­mite electro­şocuri la punct fix. Metoda implantării unui stimulator în creier dă electroşocuri pentru a genera mici leziuni controlate în creier ca în electrocoagulare. Aceste metode vor să lupte şi cu maladia Parkinson, dar şi cu maladia Alzhaimer, şi cu boala Coreea. Mai există şi soluţia transplantului de celule embrionare. Neuronul ajuns la maturitate, nu se mai înmulţeşte. El poate doar trăi şi muri. Ne naştem cu un număr fix de neuroni care se distrug şi mor prin înaintarea în vârstă. Transplantul de celule embrionare ar face m