Lumea este în mare vânzoleală. Nimic nu mai pare să stea într-o ordine firească, dar mişcarea haotică aduce şi marile surprize. Credeam din anii şcolii elementare că epoca marilor descoperiri geografice s-a încheiat până în Evul Mediu. Greşit! Fiecare generaţie trăieşte aventura. De la om obişnuit la os regesc, toţi cei care au şansa preumblării prin lume cad în sindromul "descoperitorului". Charles al II-lea descoperă miracolul Transilvania. Cădem pe spate când prinţul spune ceea ce ştiam, dar nu preţuiam. Se va declanşa acum un flux nebun de turişti spre Viscri, să vină toată Lumea Veche sau Nouă să cumpere slană, gem şi şosete de lână aspră care înţeapă piciorul? Să aşteptăm să vedem minunea....
Trăiesc şi eu marile descoperiri. Crescut în umbra statuii lui Lenin zeci de ani, dimineaţă de dimineaţă şi noaptea târziu, când spre zori plecam din Casa Scînteii cu grija că periculosul serviciu de cap limpede la oficios să nu fi avut erori, era să cad lat când m-am întâlnit cu Lenin în Seattle, pe Coasta de Vest a Statelor Unite. Un Lenin masiv, de şapte tone, plecat la luptă, cu faldurile de bronz ale Revoluţiei Bolşevice, este pentru un estic, cu simţuri normale şi puţină istorie în cap, un şoc. L-am luat din plin, cred că mai puternic decât impresia satului virgin transilvan asupra prinţului care aşteaptă să devină regele Marii Britanii.
Misterul transplantului simbolului comunismului în inima capitalismului (la Seattle se află sediile Boeing, Microsoft, ale unor mari bănci, al reţelei Strabucks), "apărat" de o cifră de afaceri în aria metropolitană de 218 miliarde de dolari (mai mare decât PIB-ul României), este o poveste de film. Artistul bulgaro-slovac Emil Venkov şi-a onorat comanda de a realiza un monument Lenin în 1988 dar la un an după revoluţia de catifea, sculptura este scoasă din soclul plasat în faţa spitalului public din Poprad (o lo