„Lautrec la bordel“ e un spectacol admirabil jucat şi impecabil încadrat de scenografia lui Dragoş Buhagiar. Spectacolul are însă aceleaşi probleme de consistenţă pe care le-a avut la început şi „Leonce şi Lena“, montat tot de Horaţiu Mălăele, la Teatrul de Comedie.

Regizorul Horaţiu Mălăele insistă mai puţin asupra elementelor solide din biografia pictorului Toulouse-Lautrec (studiul, boala, opera) şi păstrează în viaţă doar o caricatură care se distrează şi care îşi încalecă fanteziile la bordel. Ireproşabil George Ivaşcu, care îi face personajului său un corp de şampanie - e spumos, efervescent şi din când în când un zâmbet lichid i se scurge de pe faţă, către o mare tristeţe.

Pictor cu picioarele zdrobite, dar cu pasiunea intactă, Lautrec se refugiază la bordel, la cabaret şi la restaurant, locuri în care lasă viaţa să-i contamineze inspiraţia. Pictează flirtul de cafenea, amorul de lupanar, dansul, bucuria şi periferia plină de poveşti.

Din fericire, Mălăele îşi asumă lipsa de consistenţă, explicând că spectacolul său nu dezvoltă o acţiune dramatică atât de puternică, încât să stârnească obişnuita curiozitate pentru spectatorul de teatru. Şi alege să creeze imagini pe muzică. Tablouri colorate abundent, în roşul aprins al bordelului: picioare lungi cu voci groase, matroane impertinente şi misterioase siluete masculine.

George Ivaşcu în rolul pictorului Toulouse-Lautrec

Mai multe genii

Lautrec nimereşte de multe ori în clubul de noapte al cântăreţului Aristide Bruant, un loc în care se simte atât de bine încât se pierde cu totul. Fascinant şi personajul creat de Vlad Ivanov, un actor care face uitată sobrietatea paralizantă pe care o afişează în filme. E molipsitor de exploziv şi de maleabil atunci când cântă jignind publicul şi atunci când dansează aproape imperceptibil, prăbuşit pe canapele. E