"Eu cred că Dumnezeu mi-a dat copilul ăsta ca pe un cadou, nu ca pe o cruce, cum cred alţii. Este un copil special, un copil care de multe ori mă ajută să văd lucrurile într-o manieră în care altfel nu aş fi rezistat". Aceasta este mărturia Cristinei Drumcea, femeia care a auzit cuvântul "mamă" abia când copilul ei, bolnav de autism, avea 4 ani.

Cristina este doar una dintre mamele din România care, în lipsa unei politici şi a unor programe coerente ale statului, luptă pe cont propriu pentru a-i oferi lui Ronnii (rază de soare în limba kurdă) o viaţă cât mai normală.

În România nu există statistici referitoare la numărul copiilor care suferă de această boală sau la numărul celor care beneficiază de terapie. Medicii psihologi spun că majoritatea părinţilor nu îşi permit să suporte costurile pe care le implică terapia necesară unui copil autist.

Centrele de terapie din România sunt private şi funcţionează în regim de ONG-uri. Chiar dacă acestea plătesc o parte din costuri, părinţii mai trebuie să scoată din buzunar, lunar, circa 2.000 de lei.

Cristina Drumcea este o mamă care îşi creşte copilul singură. Când Ronnii avea doar trei ani, l-a dus la doctor şi, în 10 minute, i s-a dat verdictul care avea să-i schimbe viaţa. "Copilul dumneavoastră are autism, ştiţi ce este?", a întrebat-o doctora. Nu ştia, dar avea să afle. Au urmat şase luni în care a aşteptat cu mâna pe telefon să primească vestea că Ronnii a fost acceptat la terapie.

A reuşit să-l ducă la un centru de recuperare, dar nu îşi permite să plătească mai mult de două ore de terapie de zi, care o costă lunar 20 de milioane de lei.

"El nu face suficientă terapie pe cât ar trebui. Statul ne ajută cu foarte puţin, abia ne dă cinci milioane şi banii ăştia nu ar acoperi mai nimic. O oră de terapie costă între 30 şi 100 de lei, în funcţie de terapeut", a explicat mama băieţelul