Sensul demersului nostru este cât se poate de limpede: susţinerea cauzei poeziei române contemporane în faţa unei societăţi care crede a nu mai are nevoie de poeţi. De ce nu se aude vocea poeziei în hărmălaia de voci care răsună în societatea actuală? Unde sunt poeţii în dezbaterile nonstop care dau pe dinafara ecranului televizorului?

Când aţi citit ultima oară un vers într-o altfel de publicaţie decât culturală? Ce om politic s-a referit, de două decenii încoace, în discursurile sale, la numele unui poet?

Românul s-a născut poet, le plăcea romanticilor din secolul al XIX-lea să spună pe urmele lui Vasile Alecsandri. Proverbul nu mai are niciun înţeles astăzi. Poezia a murit ca factor social activ. Poeţii nu mai sunt VIP-uri, decât, cel mult, o zi după deces. Marele public n-are nici interes, nici memorie a poeziei.

„Lista lui Manolescu"

În acest weekend, sâmbătă, 19 noiembrie, Uniunea Scriitorilor (USR) organizează la Ateneul Român o gală a poeziei. Douăzeci şi cinci de poeţi contemporani vor citi din poezia lor. Aproape toate numele mari din trei generaţii se regăsesc pe „Lista lui Manolescu", după cum a fost numită, dat fiind că selecţia îmi aparţine. Ion Caramitru va citi, în deschidere şi în închidere, câte o poezie a doi dintre poeţii importanţi care ne-au părăsit, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.

Lista nu e, şi nici nu pretinde a fi, completă. Sunt nenumăraţi poeţii valoroşi care lipsesc, din diferite motive, fiindcă n-au putut sau n-au vrut să răspundă invitaţiei, ca să nu mai vorbesc de bugetul de timp, altminteri generos, acordat de Televiziunea Română, angajată în retransmisia recitalului, care ne-a obligat la scurtarea listei.

Poezia, ceva esenţial

Sensul demersului nostru este cât se poate de limpede: susţinerea cauzei poeziei române contemporane în faţa unei societăţi care crede că nu mai are nevoie de poeţi.