In flora spontana, trifoiul rosu, denumit stiintific Trifolium pretense, creste prin fanete, pasuni, raristi de padure, livezi, buruienisuri de coasta, de la deal si pana sus, la munte.
Ca planta cultivata, este folosita ca nutret pentru animale, sporind cantitatea de lapte la vaci.
In functie de zona, trifoiul rosu mai este cunoscut si ca bujorul vitelului, capul dracului, canacei, ciucurul popii, ciucurul voinicului, luhar, tirifoi, trahoi, trifoi salbatic, trifoi turcesc sau trifoiul calului.
In scop terapeutic se foloseste trifoiul din flora spontana, mai precis florile, de culoare roz-deschis sau rosu-purpuriu, grupate in inflorescente, care se culeg pe timp frumos, din mai si pana in septembrie. In trecut, ceaiul de trifoi rosu se folosea contra tusei si la bai, impotriva durerilor reumatice.
Astazi, tratamentul cu flori de trifoi rosu se recomanda in afectiuni uterine, astm, boli renale, cancer, circulatie periferica deficitara, colici abdominale, diaree, dismenoree, reumatism, guta, inflamatii ale mucoaselor, leucoree, lombosciatica, mancarimi, sifilis, spondiloza anchilozanta, tuse persistenta sau convulsive, urticarie si alergii.
Datorita proprietatilor antiinflamatoare si diuretice, florile de trifoi rosu curata organismul si sangele de toxine. De asemenea, trifoiul rosu limiteaza infectiile, elimina crizele de astm, amelioreaza durerile reumatice, inlatura colicile.
Trifoiul rosu poate fi folosit ca leac sub forma de ceai sau pulbere. Pentru tratarea tusei, a bolilor renale si a gutei se prepara o infuzie care actioneaza ca emollient si diuretic. Peste o lingurita de flori uscate si maruntite, se toarna o cana de apa fierbinte, se acopera vasul pentru zece minute, apoi se strecoara. Se pot bea trei-patru cani pe zi.
In caz de spondiloza anchilozanta, circulatie periferica