Sunt zile când cretinismul se arată tot atât de revoltător precum terorismul, tot atât de ucigător precum fumatul.

Dacă s-ar număra marii inamici ai civilizaţiei umane, după nazism şi comunism, ar trebui să figureze cretinismul, deşi, judecând după răspândire, poate că ar trebui să stea înaintea acestor două forme de oroare. Aşa cum sunt unii angajaţi în tot felul de isme, zilnic luăm contact cu miliarde de oameni care au aderat la cea mai mare organizaţie secretă la vedere de pe pământ, cea mai puternică sectă, cea mai distrugătoare religie, chestia sopra tutti chestiile: Cretinismul. Acesta este cel mai fertil sol, aceasta este şi cea mai roditoare sămânţă, e paradoxul în stare pură. De altfel, cred că se mai pot face rectificări pe lista stărilor de agregare a materiei, de unde nu are voie să lipsească: solid, lichid, gazos şi cretin. Organic vorbind, cel mai bun îngrăşământ natural pentru ca el să se poată dezvolta armonios, în afară de gresie şi faianţă, este indulgenţa. Altfel spus – molime precum corectitudinea politică, politeţea şi empatia. Lasă- l, că e şi el om, e o armă cu mult mai multe tăişuri decât ne putem imagina. Hai, că nu o să mai facă ce-a făcut data trecută, că am vorbit cu el şi e în ordine, merită un glonte în cap pentru a pedepsi gândul cel prost. Mă înţelegeţi?

Dacă folosiţi des această întrebare sau dacă nu vă deranjează, e bine să nu luaţi personal acest articol. Cred că este una din puţinele întrebări care pot însoţi o altă întrebare. Îmi permiteţi să vă explic, mă înţelegeţi? De altfel, vocaţia explicaţiilor ample din care nu se înţelege nimic, nevoia de a întrerupe constant discursul celuilalt, fără legătură cu ce spune, descrierile pline de amănunte complet lipsite de relevanţă în context, respectul paranoic pentru nişte reguli care pot fi adaptate sunt semne clare ale apropierii de epicentrul cretinismului. Iminenta sa prez