Mina Lunga il folosea ca pe cel mai de incredere om din anturajul sau. Acesta isi dovedise loialitatea de nenumarate ori si, practic, si-a cistigat locul prin multiple fapte, si nu prin vorbe. Vasile Nepriceputu mai avea o meteahna in afara celei sugerate de nefericitul sau nume. Adica se mai remarca prin aceea ca era si tare prost. Evident ca cele doua trasaturi se cam conditionau una pe cealalta. Chestia este ca avea si calitatile unui pitbull si, din acest motiv, nu trecea niciodata neobservat. Omul acesta, pentru ca era totusi un om, era vesnic in cautare de stapin. Avea nevoie ca de aer sa aiba o protectie. Nu dorea decit putina mincare si era in culmea fericirii cind asa-zisul stapin facea cite o chermeza nebuna, in urma careia ramineau resturi, nu gluma. Nu era interesat de alcool, calitate surprinzatoare pentru toti cei care il cunosteau. Mai avea ceva de remarcat. Nu punea mina nici sa-l pici cu luminarea. Totusi, isi obosea stapinul cerindu-i tot ce i se parea lui ca ii este de prisos acestuia. Dintre toti stapinii lui s-a remarcat doar Gheorghe Nica, zis si Mina Lunga. Ii spunea lumea Mina Lunga pentru ca avea doua apucaturi care bateau la ochi. Prima caracteristica a sa era ca nu-l intrecea nimeni in furaciuni de tot felul. A doua meteahna era insa parsiva rau. Sa te fereasca Dumnezeu sa i se puna pata pe tine. Te urmarea ca un obsedat si asmutea pitbullii sa te sfisie. Multi erau convinsi ca Mina Lunga era paranoic si, personal, le dau dreptate. Nepriceputu si-a dovedit utilitatea cu ocazia unei dispute intre Nica si un om de afaceri, cumatru cu el si normal din toate punctele de vedere. A asistat intimplator la cearta, n-a zis nimic si dupa vreo doua ore se apropie de cel pe care si-l dorea stapin. - L-am aranjat, dom' Nica. Mina Lunga se uita nedumerit la omul acela care avea ochii stralucitori de o neascunsa bucurie. - Pe cine? - Pe ala care s-a dat l